Harul

  

  Cand Dumnezeu ne face parte de har, gasim nu numai harul, ci Il gasim pe Dumenzeu Insusi. Harul este introducerea dragostei si a vietii lui Dumnezeu in mijlocul raului: nu poate exista har unde nu exista rau. Prin har, Dumnezeu ne da o viata care uraste pacatul, iubeste sfintenia si ia fata de pacat atitudinea data de viata lui Hristos in noi. In contrast cu legea care cere, evanghelia ne-a facut cunoscut ca Dumnezeu da; legea cere ceea ce ar trebui sa fim, iar Hristos, in harul Sau, ne da ceea ce avem nevoie: mantuirea. Nu putem avea idei adevarate despre har, inainte de a fi ferm stabiliti pe marele lui fundament:darul lui Dumnezeu, pe care il avem datorita lui Hristos. Cand, in prezenta lui Dumnezeu, ne sprijinim pe harul Lui, nimic nu ne poate tulbura. Daca am invatat in slaba noastra masura sa vedem pacatul asa cum il evalueaza Dumnezeu, ne umplem de uimire in fata acestui har al Lui, care poate inlatura cu totul pacatele. Si pacatul a facut ca Dumnezeu sa de pe singurul Sau Fiu la moarte. Iar pentru a avea putere sa dam marturie despre har, ne trebuie sentimental pacatului, de unde Dumnezeu ne-a scos. Cand Dumnezeu a curatit constiinta noastra prin Harul Sau, interesele Domnului devin ale noastre. Viata noastra va avea un character cu atat mai profund spiritual, cu cat vom intelege mai multe ce a facut harul pentru noi si la ce ne-a chemat. Harul care ne-a adus mantuire inca lucreaza. Nu motive omenesti sunt cele care lucreaza sa produca viata morala a crestinismului, tot asa cum nu o putere omeneasca este cea care a infaptuit mantuirea. Harul lui Dumnezeu este cel ce ne invata, dupa cum el este cel ce ne mantuieste. Harul ,in deplina putere a cuvantului, nu s-a descoperit inaintea venirii pe pamant a Domnului Hristos, decat in mod profetic si destul de voalat pentru a putea fi inteles in starea in care erau atunci relatiile omului cu Dumnezeu.