Credinta

              Credinta consta in siguranta cu privire la lucrurile nadajduite, in primirea a ceea ce a revelat Dumnezeu si poate fi defintita ca incredere in Dumnezeul Scripturilor si in Isus Hristos pe care El L-a trimis. Credinta consta intai de toate in a primi ceea ce spune Dumnezeu in Cuvantul Sau

Romani 10:17

Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

 Credinta Il primeste pe Hristos ca Domn si Mantuitor si indeamna la ascultare iubitoare si la fapte bune

Ioan 1:12

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

Iacov 2:14-26

·  ¹⁴ Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?

·  ¹⁵ Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

·  ¹⁶ şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

·  ¹⁷ Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.

·  ¹⁸ Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”

·  ¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!

·  ²⁰ Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?

·  ²¹ Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

·  ²² Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.

·  ²³ Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”

·  ²⁴ Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

·  ²⁵ Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?

·  ²⁶ După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

1.      Pentru mantuire, credinta este singuranta personala, separate de faptele merituoase, in Domnul Isus Hristos ca Cel care a fost dat mortii din cauza greselilor noastre si a fost inviat din cauza ca am fost indreptatiti

Romani 4:5; 23-25

·  ⁵ pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.

·  ²³ Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”;

·  ²⁴ ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,

·  ²⁵ care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

      Ea este intrumentul prin care omul primeste harul mantuitor

Efeseni 2:8

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

    Credinta este un dar de la Dumnezeu.

2.      In rugaciune, credinta este “indrazneala pe care o avem in El, ca daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta”

1Ioan 5:14-15

·  ¹⁴ Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.

·  ¹⁵ Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.

3.      In mentionarea lucrurilor nevazute despre care vorbeste Scriptura, credinta da “realitate” acestora, astfel ca noi actionam potrivit convingerii acestora realitati

Evrei 11:1-3

·  ¹ Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

·  ² Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.

·  ³ Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.

4.      Ca principiu care lucreaza in viata, (“cel drept va trai prin credinta”), foloasele credintei sunt ilustrate in 

Evrei 11

·  ¹ Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

·  ² Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.

·  ³ Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.

·  ⁴ Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.

·  ⁵ Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.

·  ⁶ Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

·  ⁷ Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.

·  ⁸ Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.

·  ⁹ Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.

·  ¹⁰ Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.

·  ¹¹ Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.

·  ¹² De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.

·  ¹³ În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.

·  ¹⁴ Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.

·  ¹⁵ Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.

·  ¹⁶ Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

·  ¹⁷ Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!

·  ¹⁸ El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!”

·  ¹⁹ Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.

·  ²⁰ Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare.

·  ²¹ Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”

·  ²² Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale.

·  ²³ Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.

·  ²⁴ Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon,

·  ²⁵ ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

·  ²⁶ El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.

·  ²⁷ Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.

·  ²⁸ Prin credinţă a prăznuit el Paştile şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei.

·  ²⁹ Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.

·  ³⁰ Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.

·  ³¹ Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.

·  ³² Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci!

·  ³³ Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,

·  ³⁴ au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.

·  ³⁵ Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi.

·  ³⁶ Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;

·  ³⁷ au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi –

·  ³⁸ ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.

·  ³⁹ Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;

·  ⁴⁰ pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.

5.      Un alt aspect al credintei este totalitatea adevarurilor divine descoperite in Biblie

1Timotei 1:19

şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.

In Galateni 3:3,6

·  ³ Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?

·  ⁶ Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

,se afirma ca viata crestinului este prin credinta, pentru ca a fost introdusa pe aceasta cale.

In Iacov 2:21

Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

,invatatura este ca aceasta credinta mantuitoare se manifesta ea insasi prin fapte, ca in jertfirea lui Isaac de catre Avraam

Geneza 22

·  ¹ După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el.

·  ² Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”

·  ³ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.

·  ⁴ A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe.

·  ⁵ Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.”

·  ⁶ Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună.

·  ⁷ Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?”

·  ⁸ „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.

·  ⁹ Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său, Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

·  ¹⁰ Apoi Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să înjunghie pe fiul său.

·  ¹¹ Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el.

·  ¹² Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”

·  ¹³ Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

·  ¹⁴ Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.

·  ¹⁵ Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam

·  ¹⁶ şi a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

·  ¹⁷ te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.

·  ¹⁸ Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

·  ¹⁹ Avraam s-a întors la slugile sale şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.