Dispensatiile

      O dispensatie, cuvant tradus de obicei “administrare”, este o perioada in care omul este pus la proba in ceea ce priveste ascultarea lui fata de o descoperire specifica a voii lui Dumnezeu. Trei lucruri importante sunt implicate in aceasta definitie:

1.      O prezentare a descoperii cu privire la voia lui Dumnezeu, aratand ce cere Dumnezeu de la om, in felul de a se comporta

2.      Administrarea de catre om a acestei descoperiri, omul fiind raspunzator s-o asculte

3.      O perioada de timp, adesea numita o “vreme”, in timpul careia aceasta descoperire este dominant in incercarea ascultarii omului de Dumnezeu.

                       Dispensatiile sunt progresive si intr-o stransa legatura cu felul de a lucra al lui Dumnezeu cu omul; ele sunt date uneori intregii omeniri si in alte randuri unui anumit popor: Israel. Aceste diferite dispensatii nu sunt cai separate de mantuire. In timpul fiecarei dispensatii, omul este impacat cu Dumnezeu intr-un singur fel, adica prin harul lui Dumnezeu, prin lucrarea lui Hristos care a fost implinita la cruce si dovedita deplin eficienta prin invierea Sa. Inainte de cruce, omul era mantuit prin privirea in viitor spre jertfa ispasitoare a lui Hristos, in care s-au implinit in mod perfect si descoperirea si rascumpararea. Din partea omului este cerut in mod continuu ascultarea de descoperirea lui Dumnezeu.

   Aceasta ascultare este o dovada a credintei.

                    Desi revelatia divina se dezvaluie progresiv, prezentarea adevarului din perioadele de mai inainte nu este inlaturata; mai de graba este cumulative. Astfel constiinta (responsabilitatea morala) este un adevar care ramane in viata umana

Romani 2:15

şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.

Romani 9:1

Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,

2Corinteni 1:12

Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.

2Corinteni 4:2

Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.

,desi ea nu continua ca o dispensatie. In mod asemantor, cei mantuiti in dispensatia de acum se afla “nu sub lege”, ca un test (incercare) specific al ascultarii de descoperirea divina

Galateni 5:18

Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.

Galateni 2:16

Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

Galateni 3:11

Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credinţă va trăi.”

,totusi legea ramane in intregul ei o parte a Sfintelor Scripturi, care sunt de folos pentru “invatarea in dreptate”

2Timotei 3:16-17

·  ¹⁶ Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

·  ¹⁷ pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Romani 15:4

Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

In fiecare dispensatie din trecut, omul nenascut din nou a dat faliment; si el a dat faliment si in dispensatia de acum, si va da faliment si in viitor. Dar mantuirea este si va continua sa fie la indemana omului prin harul lui Dumnezeu, prin credinta.

              In Biblie se pot distinge mai multe dispensatii, dintre care cea dintai este a nevinovatiei. Omul a fost creat in nevinovatie, asezat intr-un mediu desavarsit, supus unui test simplu si avertizat de consecintele neascultarii. El nu era constrans la pacat, dar, ademenit de Satan, el a ales sa nu asculte de Dumnezeu. Femeia a fost inselata; barbatul a pacatuit de bunavoie

1Timotei 2:14

Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.

Dispensatia (administratia) inocentei a luat sfarsit prin judecata, prin alungarea din Eden

Geneza 3:24

Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

                                A doua despensatie: constiinta (responsabilitatea morala). Omul pacatuise

Geneza 3:6-7

·  ⁶ Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

·  ⁷ Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

,prima promisiune a rascumpararii a fost data

Geneza 3:15

Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

,si primii nostri parinti au trebuit sa fie dati afara din Eden

Geneza 3:22-24

·  ²² Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”

·  ²³ De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.

·  ²⁴ Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Pacatul omului a fost o razvratire impotriva unei porunci specifice a lui Dumnezeu

Geneza 2:16-17

·  ¹⁶ Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;

·  ¹⁷ dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

,si a marcat o tranzitie de la cunostinta teoretica la cunostinta experimentala a binelui si a raului

Geneza 3:5-7,22

·  ⁵ dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

·  ⁶ Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

·  ⁷ Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

·  ²² Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”

Omul a pacatuit intrand pe taramul experientei morale pe o usa gresita, cand ar fi putut intra pe o cale corecta. Astfel, printr-o experimentare personala a diferentei dintre bine si rau, omul a intrat in contrast cu Dumnezeu in obtinerea acestei experiente, alegand raul in locul binelui. Astfel a fost asezat de Dumnezeu sub administrarea responsabilitatii morale, prin care el era raspunzator sa faca tot binele cunoscut, sa se abtina de la tot raul cunoscut si sa se apropie de Dumnezeu prin sangele jertfei, instituita aici in perspectiva lucrarii perfecte a lui Hristos. Rezultatul este prezentat in legamantul adamic

Geneza 3:14-21

·  ¹⁴ Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.

·  ¹⁵ Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

·  ¹⁶ Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

·  ¹⁷ Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

·  ¹⁸ spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.

·  ¹⁹ În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

·  ²⁰ Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.

·  ²¹ Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

Omul a cazut la testul prezentat lui in aceasta dispensatie

Geneza 6:5

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

,ca si in celelalte. Desi ca test specific aceasta perioada a luat sfarsit cu potopul, omul si-a continuat responsabilitatea lui morala, si Dumnezeu a adaugat mai departe descoperiri cu privire la El Insusi si la voia Lui in perioadele care au urmat

Faptele apostolilor 24:14-16

·  ¹⁴ Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci

·  ¹⁵ şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

·  ¹⁶ De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Romani 2:15

şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.

2Corinteni 4:2

Ca unii care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.

                        A treia dispensatie: guvernarea omului. Aceasta dispensatie a inceput cand Noe si familia lui au parasit corabia. Cand Noe a ajuns intr-o situatie noua, Dumnezeu (in legamantul cu Noe) a supus omenirea unui nou test. Inainte de aceasta nici un om nu avea dreptul sa ia viata altui om

Geneza 4:10-11,14-15,23-24

·  ¹⁰ Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.

·  ¹¹ Acum blestemat eşti tu, izgonit din ogorul acesta, care şi-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!

·  ¹⁴ Iată că Tu mă izgoneşti azi de pe faţa pământului; eu va trebui să mă ascund de faţa Ta şi să fiu pribeag şi fugar pe pământ; şi oricine mă va găsi, mă va omorî.”

·  ¹⁵ Domnul i-a zis: „Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şapte ori.” Şi Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare.

·  ²³ Lameh a zis nevestelor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu! Am omorât un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătăile mele.

·  ²⁴ Cain va fi răzbunat de şapte ori, iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte.”

In aceasta  noua dispensatie, desi responsabilitatea morala directa a omului catre Dumnezeu a continuat („Dati....... lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”)

Matei 22:21

„Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

,Dumnezeu a delegat omului anumite arii ale autoritatii Sale, incat trebuia sa asculte de Dumnezeu prin supunerea fata de alti oameni („Dati Cezarului lucrurile care sunt ale Cezarului”)

Matei 22:21

„Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

Astfel Dumnezeu a instituit o relatie colectiva a omului fata de  om. Cea mai inalta functie a guvernarii este protectia vietii umane, de unde apare responsabilitatea pedepsei capitale. Omul nu trebuie sa razbune crima in mod individual, insa ca grup comun trebuie sa protejeze sfintenia vietii omenesti, ca un dar care nu poate fi surprimat, decat cu permisiunea exceptionala a lui Dumnezeu. „Autoritatile au fost hotarate de Dumnezeu”; si cine se impotriveste lor, se impotriveste lui Dumnezeu. In timp ce in dispensatia precedenta constrangerea asupra oamenilor era launtrica

Geneza 6:9

Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

,Duhul lui Dumnezeu lucrand prin constiinta, acum a fost adaugata o  constrangere exterioara: puterea guvernarii civile. Omul a fost falimentar in guvernarea potrivita cu dreptatea. Faptul ca si evreii si celelalte popoare au guvernat pentru ei insisi, nu pentru Dumnezeu, este o manifestare foarte trista. Esecul a fost vazut rasial in confuzia de la Babel

Geneza 11:9

De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.

,in caderea lui Israel din perioada teocratica, care s-a incheiat cu captivitatea in Babilon

2Cronici 36:15-21

·  ¹⁵ Domnul Dumnezeul părinţilor lor a dat din vreme trimişilor Săi însărcinarea să-i înştiinţeze, căci voia să cruţe pe poporul Său şi Locaşul Său.

·  ¹⁶ Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele şi au râs de prorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac.

·  ¹⁷ Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul haldeilor şi a ucis cu sabia pe tinerii lor în casa Locaşului lor celui Sfânt. N-a cruţat nici pe tânăr, nici pe tânără, nici pe bătrân, nici pe omul gârbov sub povara perilor albi, ci a dat totul în mâna lui.

·  ¹⁸ Nebucadneţar a dus la Babilon toate uneltele din Casa Domnului, mari şi mici, vistieriile Casei Domnului şi vistieriile împăratului şi ale căpeteniilor lui.

·  ¹⁹ Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe.

·  ²⁰ Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei perşilor,

·  ²¹ ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani.

,si in caderea celorlalte popoare, in timpul neamurilor

Daniel 2:31-45

·  ³¹ Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.

·  ³² Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă;

·  ³³ fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut.

·  ³⁴ Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi.

·  ³⁵ Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.

·  ³⁶ Iată visul. Acum îi vom spune şi tâlcuirea înaintea împăratului.

·  ³⁷ Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă.

·  ³⁸ El ţi-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur!

·  ³⁹ După tine se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă şi care va stăpâni peste tot pământul.

·  ⁴⁰ Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi.

·  ⁴¹ Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.

·  ⁴² Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă.

·  ⁴³ Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.

·  ⁴⁴ Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.

·  ⁴⁵ Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică.”

Guvernarea omului va fi suspendata in final prin domnia Domnului Isus Hristos, al carui drept de a domni este incontestabila

Isaia 9:6-7

·  ⁶ Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

·  ⁷ El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

Ieremia 23:5-6

·  ⁵ Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.

·  ⁶ În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihănirea noastră!”

Ieremia 33:17

Căci aşa vorbeşte Domnul: „David nu va fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel.

Ezechiel 21:27

Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea şi în mâna căruia o voi încredinţa.

Luca 1:30-33

·  ³⁰ Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

·  ³¹ Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.

·  ³² El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

·  ³³ Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”

Apocalipsa 11:15-18

·  ¹⁵ Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”

·  ¹⁶ Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu,

·  ¹⁷ şi au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule atotputernice care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti.

·  ¹⁸ Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”

Apocalipsa 19:16

Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.”

Apocalipsa 20:4-6

·  ⁴ Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

·  ⁵ Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

·  ⁶ Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

Dispensatia guvernarii omului a fost urmata ca un test al ascultarii prin dispensatia promisiunii, cand Dumnezeu a chemat pe Avraam ca instrumentul Sau de binecuvantare al omenirii. Totusi responsabilitatea omului pentru guvernare nu va inceta, ci va continua pana ce Hristos va aseza imparatia Lui.

                        

                       A patra dispensatie: promisiunea, se extinde de la chemarea lui Avraam pana la darea legii la Sinai

Exodul 19:3

Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:

Administratia ei era bazata pe legamantul lui Dumnezeu cu Avraam, prima data redata in

Geneza 12:1-3

·  ¹ Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

·  ² Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.

·  ³ Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

Si confirmat si largit in

Geneza 13:14-17

·  ¹⁴ Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus;

·  ¹⁵ căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac.

·  ¹⁶ Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată.

·  ¹⁷ Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da.”

Geneza 15:1-7

·  ¹ După aceste întâmplări, cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.”

·  ² Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”

·  ³ Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.”

·  ⁴ Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.”

·  ⁵ Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.”

·  ⁶ Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

·  ⁷ Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din Ur, din Haldeea ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.”

Geneza 17:1-8, 15-19

·  ¹ Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.

·  ² Voi face un legământ între Mine şi tine şi te voi înmulţi nespus de mult.”

·  ³ Avram s-a aruncat cu faţa la pământ; şi Dumnezeu i-a vorbit astfel:

·  ⁴ „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor neamuri.

·  ⁵ Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri.

·  ⁶ Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi.

·  ⁷ Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.

·  ⁸ Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”

·  ¹⁵ Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta, Sarai; ci numele ei să fie Sara.

·  ¹⁶ Eu o voi binecuvânta, şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta, şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.”

·  ¹⁷ Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?”

·  ¹⁸ Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!”

·  ¹⁹ Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el.

Geneza 22:16-18

·  ¹⁶ şi a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu,

·  ¹⁷ te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.

·  ¹⁸ Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

Geneza 26:2-5, 24

·  ² Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Nu te coborî în Egipt! Rămâi în ţara în care îţi voi spune.

·  ³ Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale şi voi ţine jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Avraam.”

·  ⁴ Îţi voi înmulţi sămânţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, ca răsplată,

·  ⁵ pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.”

·  ²⁴ Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa, din pricina robului Meu, Avraam.”

Geneza 28:13-15

·  ¹³ Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.” Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.

·  ¹⁴ Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.

·  ¹⁵ Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.”

Geneza 31:13

Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.”

Geneza 35:9-12

·  ⁹ Dumnezeu S-a arătat iarăşi lui Iacov, după întoarcerea lui din Padan-Aram, şi l-a binecuvântat.

·  ¹⁰ Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tău va fi Israel.” Şi i-a pus numele Israel.

·  ¹¹ Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Creşte şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri se vor naşte din tine şi chiar împăraţi vor ieşi din coapsele tale.

·  ¹² Ţie îţi voi da ţara pe care am dat-o lui Avraam şi lui Isaac şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine.”

De observat:

1.      Binecuvantarea individuala depinde de ascultarea individuala

Geneza 12:1

Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

Geneza 22:18

Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

Geneza 26:5

pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.”

2.      Dumnezeu a facut o promisune necodintionata prin samanta lui Avraam

a.      Poporului Israel, sa mosteneasca pentru totdeauna un teritoriu specific.

Geneza 12:2

Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.

Geneza 15:18-21

·  ¹⁸ În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat,

·  ¹⁹ şi anume: ţara cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor,

·  ²⁰ a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor,

·  ²¹ a amoriţilor, a canaaniţilor, a ghirgasiţilor şi a iebusiţilor.”

Geneza 17:7-8

·  ⁷ Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.

·  ⁸ Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”

b.      Adunarii, ca fiind in Hristos

Galateni 3:16, 28-29

·  ¹⁶ Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos.

·  ²⁸ Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

·  ²⁹ Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

c.       Celorlalte neamuri

Geneza 12:3

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

3.      A fost o promisiune de binecuvantare pentru toate persoanele si popoarele care binecuvantau pe descendentii lui Avraam, si un blestem asupra celor care persecutau pe evrei

Geneza 12:3

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

Matei 25:31-46

Pentru popoarele din acea perioada se gaseste putina aplicatie directa, alta decat testul implicat in

Geneza 12:3

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

,si ilustrat de binecuvantarea lui Dumnezeu sau de judecata individuala

Faraon, Geneza 12:17

Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram, Sarai.

Abimelec, Geneza 20:3,17

·  ³ Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”

·  ¹⁷ Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.

Si cea a popoarelor

Egipt, Geneza de la cap. 47 pana la cap. 50

Exodul de la cap. 1 pana la cap. 15

,care au tratata pe Avraam si pe descendentii lui bine sau rau. In continuare de-a lungul veacurilor, acest adevar continua sa fie incercata, iar credinciosii din timpul Adunarii sunt chemati sa se increada in Dumnezeu, cum a facut Avraam

Romani 4:11,16,23-25

·  ¹¹ Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;

·  ¹⁶ De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

·  ²³ Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”;

·  ²⁴ ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,

·  ²⁵ care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Galateni 3:6-9

·  ⁶ Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

·  ⁷ Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.

·  ⁸ Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.”

·  ⁹ Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

,si astfel sa intre in binecuvantarile legamantului care a fost inaugurat de dispensatia promisiunii.

                                Fagaduintele lui Dumnezeu catre Avraam si samanta lui nu s-au terminat la Sinai, prin darea Legii

Galateni 3:17

Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani.

Atat Vechiul Testament, cat si Noul Testament sunt pline de promisiuni post-sinaitice cu privire la Israel si la tara care trebuia sa fie pentru totdeauna mostenirea lui Israel 

Exodul 32:13

Adu-Ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine însuţi: „Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac.”

Exodul 33:1-3

·  ¹ Domnul a zis lui Moise: „Du-te şi porneşte de aici cu poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: „Seminţei tale o voi da!”

·  ² Voi trimite înaintea ta un înger şi voi izgoni pe canaaniţi, amoriţi, hetiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi.

·  ³ Suie-te în ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţânat.”

Leviticul 23:10

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.

Leviticul 25:2

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat în cinstea Domnului.

Leviticul 26:6

Voi da pace în ţară, şi nimeni nu vă va tulbura somnul; voi face să piară din ţară fiarele sălbatice, şi sabia nu va trece prin ţara voastră.

Deuteronomul 6:1-23

·  ¹ Iată poruncile, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire;

·  ² ca să te temi de Domnul Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau, şi să ai zile multe.

·  ³ Ascultă-le, dar, Israele, şi caută să le împlineşti, ca să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi când ţi-a făgăduit ţara în care curge lapte şi miere.

·  ⁴ Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.

·  ⁵ Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.

·  ⁶ Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.

·  ⁷ Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.

·  ⁸ Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi.

·  ⁹ Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.

·  ¹⁰ Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în ţara pe care a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, că ţi-o va da. Vei stăpâni cetăţi mari şi bune pe care nu tu le-ai zidit,

·  ¹¹ case pline de tot felul de bunuri pe care nu tu le-ai umplut, puţuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit. Când vei mânca şi te vei sătura,

·  ¹² vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

·  ¹³ Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-I slujeşti, şi pe Numele Lui să juri.

·  ¹⁴ Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru;

·  ¹⁵ căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău. Altfel, Domnul Dumnezeul tău S-ar aprinde de mânie împotriva ta şi te-ar nimici de pe faţa pământului.

·  ¹⁶ Să nu ispitiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.

·  ¹⁷ Ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, poruncile Lui şi legile Lui pe care vi le-a dat.

·  ¹⁸ Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit şi să intri în stăpânirea ţării aceleia bune, pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da,

·  ¹⁹ după ce va izgoni pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, cum a spus Domnul.

·  ²⁰ Când fiul tău te va întreba într-o zi: „Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul Dumnezeul nostru?”

·  ²¹ să răspunzi fiului tău: „Noi eram robi ai lui faraon în Egipt, şi Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui cea puternică.

·  ²² Domnul a făcut, sub ochii noştri, minuni şi semne mari şi nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui faraon şi împotriva întregii lui case;

·  ²³ şi ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da.

Deuteronomul 8:1-18

·  ¹ Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri.

·  ² Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustiu, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

·  ³ Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.

·  ⁴ Haina nu ţi s-a învechit pe tine şi nici nu ţi s-au umflat picioarele, în timpul acestor patruzeci de ani.

·  ⁵ Recunoaşte, dar, în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te mustră, cum mustră un om pe copilul lui.

·  ⁶ Să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, şi să te temi de El.

·  ⁷ Căci Domnul Dumnezeul tău are să te ducă într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu lacuri, care ţâşnesc din văi şi munţi;

·  ⁸ ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere;

·  ⁹ ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară, ale cărei pietre sunt de fier, şi din ai cărei munţi vei scoate aramă.

·  ¹⁰ Când vei mânca şi te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o.

·  ¹¹ Vezi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le dau azi.

·  ¹² Când vei mânca şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase,

·  ¹³ când vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescându-ţi tot ce ai,

·  ¹⁴ ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;

·  ¹⁵ care te-a dus în acel pustiu mare şi grozav, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţâşnească apă din stânca cea mai tare

·  ¹⁶ şi care ţi-a dat să mănânci în pustiu mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă bine apoi.

·  ¹⁷ Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.”

·  ¹⁸ Ci adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.

Iosua 1:2,11

·  ² „Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.

·  ¹¹ „Treceţi prin tabără şi iată ce să porunciţi poporului: „Pregătiţi-vă merinde, căci peste trei zile veţi trece Iordanul acesta ca să mergeţi să cuceriţi ţara pe care v-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul vostru.”

Iosua 24:13

V-am dat o ţară pe care n-o munciserăţi, cetăţi pe care nu le zidiserăţi, dar pe care le locuiţi, vii şi măslini pe care nu-i sădiserăţi, dar care vă slujesc ca hrană.

Faptele apostolilor 7:17

Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,

Romani 9:4

·  ⁴ Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,

Insa dispensatia promisiunii a fost suspendata ca test specific al administrarii adevarului divin fata de Israel, desi nu anulata, prin legea care a fost data la Sinai

Exodul 19:3

Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel:

                       A cincea dispensatia: legea, a inceput cu darea legii la Sinai si s-a terminat cu moartea lui Hristos, care a implinit toate cerintele ei. Legea invata

 

1.      Sfintenia lui Dumnezeu care inspira teama

Exodul 19:10-25

·  ¹⁰ Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i, azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele hainele.

·  ¹¹ Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va coborî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai.

·  ¹² Să hotărăşti poporului anumite margini de jur împrejur şi să spui: „Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea.

·  ¹³ Nicio mână să nu se atingă de el; ci pe oricine se va atinge să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om, nu va trăi.” Când va suna trâmbiţa, ei vor înainta spre munte.”

·  ¹⁴ Moise s-a coborât de pe munte la popor: a sfinţit poporul, şi ei şi-au spălat hainele.

·  ¹⁵ Şi a zis poporului: „Fiţi gata în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo femeie.”

·  ¹⁶ A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.

·  ¹⁷ Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui.

·  ¹⁸ Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere.

·  ¹⁹ Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.

·  ²⁰ Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus.

·  ²¹ Domnul a zis lui Moise: „Coboară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.

·  ²² Preoţii, care se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.”

·  ²³ Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: „Hotărăşte anumite margini în jurul muntelui şi sfinţeşte-l.”

·  ²⁴ Domnul i-a zis: „Du-te, coboară-te şi suie-te apoi iarăşi cu Aaron; dar preoţii şi poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.”

·  ²⁵ Moise s-a coborât la popor şi i-a spus aceste lucruri.

2.      Marimea uraciunii pacatului

Romani 7:13

Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

1Timotei 1:8-10

·  ⁸ Noi ştim că Legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine,

·  ⁹ căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni,

·  ¹⁰ pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase:

3.      Necesitatea ascultarii

Ieremia 7:23-24

·  ²³ Ci iată porunca pe care le-am dat-o: „Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.”

·  ²⁴ Dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n-au mers înainte.

4.      Caracterul universal al caderii omului

Romani 3:19-20

·  ¹⁹ Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

·  ²⁰ Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

5.      Maretia harului lui Dumnezeu in oferirea unei cai de apropiere de El Insusi, prin jertfa tipica singeroasa, privind inainte la un Mantuitor, Mielul lui Dumnezeu, ca sa inlature pacatul lumii

Ioan 1:19

Iată mărturisirea făcută de Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?”

                                  Lege n-a schimbat si n-a desfiintat fagaduintele lui Dumnezeu, asa cum au fost date in legamantul cu Avraam. Ea n-a fost data ca o cale noua de viata (un mijloc de indreptatire)

Faptele apostolilor 15:10-11

·  ¹⁰ Acum, dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?

·  ¹¹ Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”

Galateni 2:16,21

·  ¹⁶ Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

·  ²¹ Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Galateni 3:3-9,14,17,21,24-25

·  ³ Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?

·  ⁴ În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă în adevăr, e în zadar!

·  ⁵ Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

·  ⁶ Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

·  ⁷ Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.

·  ⁸ Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.”

·  ⁹ Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

·  ¹⁴ pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.

·  ¹⁷ Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani.

·  ²¹ Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.

·  ²⁴ Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

·  ²⁵ După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

„Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.”

,ci ca o regula de viata pentru oamenii care erau deja in legamantul cu Avraam. Unul din scopurile ei era sa arate puritatea si sfintenia care trebuiau sa caracterizeze viata oamenilor. De atunci, functia legii in legatura cu Israel era cea a restrictiei si corectarii disciplinare, asemanatoare celei exercitata fata de copiii greci si romani de catre sclavul sau tutorele credincios din casa

Galateni 3:24   ,tradus “pedagog”

Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

,a tinerii in frau a lui Israel pentru binele lui propriu 

Deuteronomul 6:24

Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să fim întotdeauna fericiţi şi să ne ţină în viaţă, cum face astăzi.

a.      Pana cand va veni Hristos, Cel care ne are in grija prin harul care ne mantuieste si ne invata

Galateni 3:24

Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

Tit 2:11-12

·  ¹¹ Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat

·  ¹² şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,

b.      Pana cand, la timpul randuit de Tatal, mostenitorii (copii fagaduintei)

,trebuie sa fie mutati dintr-o conditie de persoane minore, la privilegiile mostenitorilor care au implinit varsta majoratului

Galateni 4:1-3

·  ¹ Dar, câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot.

·  ² Ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său.

·  ³ Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii.

Acest lucru l-a facut Dumnezeu prin trimiterea Fiului Sau, si credinciosii sunt acum in pozitia de fii in casa Tatalui

Galateni 3:26

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.

Galateni 4:4-7

·  ⁴ Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,

·  ⁵ ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.

·  ⁶ Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!”

·  ⁷ Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.

Dar Israel a lepadat pe propriul lui Mesia

Ioan 1:10-11

·  ¹⁰ El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

·  ¹¹ A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Istoria lui Israel in desert, in tara si in imprastierea printre celelalte popoare a constituit o lunga marturie a calcarii legii.

                          

                 A sasea dispensatie: Biserica. O noua  perioada a fost anuntata de Domnul nostru Isus Hristos in Matei 12:47-13:52

Adunarea (Biserica) a fost prorocita in mod clar de El

Matei 16:18

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

Ea a fost rascumparata prin varsarea sangelui Sau la Golgota

Romani 3:24-25

·  ²⁴ Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

·  ²⁵ Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;

1Corinteni 6:20

Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

1Petru 1:18-19

·  ¹⁸ căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,

·  ¹⁹ ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

,si a fost constituita ca Adunare dupa invierea si inaltarea Sa, la Cincizecime,cand potrivit cu fagaduinta Lui

Faptele apostolilor 1:5

Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

,credinciosii au fost botezati cu Duhul Sfant intr-un organism Duhovnicesc unit, comparat cu un trup al carui Cap este Hristos

1Corinteni 12:12-13

·  ¹² Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos.

·  ¹³ Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.

Coloseni 2:19

şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.

Din cauza faptului ca Duhul Sfant este in Adunare, aceasta perioada a fost de asemenea numita “dispensatia Duhului”. Punctul de testare in aceasta dispensatie este evanghelia Domnului nostru Isus Hristos, mesajul vestii bune despre moartea si invierea Sa

Ioan 19:30

Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

Faptele apostolilor 4:12

În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”

1Corinteni 15:3-5

·  ³ V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

·  ⁴ că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

·  ⁵ şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

2Corinteni 5:21

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Continuarea cumulative a descoperirilor din dispensatiile anterioare se uneste cu aceasta descoperire mai deplina, ca sa accentueze starea de pacat si pierzarea totala a omului si competenta istorica a lucrarii desavarsite a lui Hristos de a mantui prin har, prin intermediul credintei, pe toti cei care vin la Dumnezeu prin El

Ioan 14:6

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Faptele apostolilor 10:43

Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”

Faptele apostolilor 13:38-39

·  ³⁸ Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor;

·  ³⁹ şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.

Romani 3:21-26

·  ²¹ Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –

·  ²² şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.

·  ²³ Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

·  ²⁴ Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

·  ²⁵ Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;

·  ²⁶ pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel, încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

Efeseni 2:8-9

·  ⁸ Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

·  ⁹ Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

1Timotei 4:10

Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.

Evrei 10:12-14

·  ¹² El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu

·  ¹³ şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui.

·  ¹⁴ Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

Evrei 11:6

Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

In timpul acestei dispensatii Dumnezeu Isi scoate afara dintre evrei si dintre neamuri “un popor pentru Numele Sau”

Faptele apostolilor 15:14

Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.

Numit “Adunarea” , cu totul deosebita atat de evrei cat si de neamuri

1Corinteni 10:32

Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.

Galateni 3:27-28

·  ²⁷ Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.

·  ²⁸ Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

Efeseni 2:11-18

·  ¹¹ De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului:

·  ¹² aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

·  ¹³ Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.

·  ¹⁴ Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea,

·  ¹⁵ şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;

·  ¹⁶ şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.

·  ¹⁷ El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.

·  ¹⁸ Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.

Efeseni 3:5-6

·  ⁵ care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul.

·  ⁶ Că, adică, Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea,

Domnul Isus a avertizat ca in intreaga perioada, in timp ce Adunarea este formata prin Duhul Sfant, multi vor lepada evanghelia Sa si multi altii vor pretinde ca vor fi crezut in El; ei vor fi o pricina de stricaciune spiritual si o piedica in implinirea misiunii reale a Adunarii, in biserica numai de nume. Situatia aceasta va conduce la lepadarea de credinta, caracteristica mai ales in zilele din urma

2Tesaloniceni 2:5-8

·  ⁵ Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?

·  ⁶ Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.

·  ⁷ Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei.

·  ⁸ Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.

1Timotei 4:1-2

·  ¹ Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,

·  ² abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

2Timotei 3:1

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

2Timotei 4:3-4

·  ³ Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

·  ⁴ Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

2Petru 2:1-2

·  ¹ În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.

·  ² Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.

1Ioan 2:18-20

·  ¹⁸ Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.

·  ¹⁹ Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.

·  ²⁰ Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.

Timpul Adunarii va lua sfarsit printr-o seri de evenimente prorocite, cele mai insemnate fiind:

1.      Rapirea adevaratei Adunari de pe pamant ca sa intalneasca pe Domnul in vazduh, la timpul cunoscut de Dumnezeu, dar nedescoperit oamenilor, si totdeauna tinuta inaintea credinciosilor ca o nadejde actuala si fericita, incurajandu-I in lucrarea de iubire si in viata de sfintenie. Despre acest eveniment se relateaza in

1Tesaloniceni 4:17

Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

2.      Judecatile celei de a saptezecea saptamani de la Daniel, numita “necazul cel mare”

Apocalipsa 7:14

„Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.

,care va cadea asupra omenirii in general, si va include partea nemantuita a bisericii de nume, care se va lepada de credinta si astfel va fi lasata pe pamant cand adevarata Biserica va fi inaltata la cer. Aceasta biserica apostate, in forma ei finala, este descrisa in Apocalipsa 17 ca “prostituata” care va “calari” prima putere (“fiara”), totusi ca sa fie rasturnata si absorbita de acea putere

Apocalipsa 17:16

Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc.

3.      Intoarcerea din cer pe pamant a Domnului nostru Isus Hristos in putere in slava

Apocalipsa 19:14

Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.

Coloseni 3:4

Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

,pentru a aseza imparatia Sa milenara de dreptate si pace

Apocalipsa 19:11

Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce stătea pe el se cheamă „Cel credincios – şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.

                A saptea dispensatie: Imparatia. Aceasta este ultima dintre perioadele randuite care conditioneaza viata umana pe pamant. Este imparatia legamantului davidic

2Samuel 7:8-17

·  ⁸ Acum să spui robului Meu David: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Te-am luat de la păşune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;

·  ⁹ am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pământ;

·  ¹⁰ am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit ca să locuiască în el şi să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte

·  ¹¹ şi ca pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Ţi-am dat odihnă izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi va zidi o casă.

·  ¹² Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia.

·  ¹³ El va zidi Numelui Meu o Casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui.

·  ¹⁴ Eu îi voi fi Tată, şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;

·  ¹⁵ dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

·  ¹⁶ Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.”

·  ¹⁷ Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.

Zaharia 12:8

În ziua aceea, Domnul va ocroti pe locuitorii Ierusalimului, aşa că cel mai slab dintre ei va fi în ziua aceea ca David; şi casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor.

Luca 1:31-33

·  ³¹ Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.

·  ³² El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

·  ³³ Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”

1Corinteni 15:24

În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

Fiul lui David, Domnul Isus Hristos, va domni pe pamant ca Imparat al imparatilor pentru o mie de ani, asociindu-Si cu El Insusi in acea domnie pe sfintii Sai din toate timpurile

Apocalipsa 3:21

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Apocalipsa 5:9-10

·  ⁹ Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

·  ¹⁰ Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!”

Apocalipsa 11:15-18

·  ¹⁵ Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”

·  ¹⁶ Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu,

·  ¹⁷ şi au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule atotputernice care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti.

·  ¹⁸ Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”

Apocalipsa 15:3-4

·  ³ Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!

·  ⁴ Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!”

Apocalipsa 19:16

Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.”

Apocalipsa 20:4-6

·  ⁴ Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

·  ⁵ Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

·  ⁶ Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

Perioada imparatiei implineste in ea sub Hristos variatele “timpuri” mentionate in Scripturi:

1.      Timpul de opresiune si conducere gresita sfarseste cand Hristos stabileste imparatia Sa

Isaia 11:3-4

·  ³ Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite,

·  ⁴ ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.

2.      Timpul de marturie si indelunga rabdare sfarseste prin judecata

Matei 25:31-46

·  ³¹ Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.

·  ³² Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;

·  ³³ şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

·  ³⁴ Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.

·  ³⁵ Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;

·  ³⁶ am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”

·  ³⁷ Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?

·  ³⁸ Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?

·  ³⁹ Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”

·  ⁴⁰ Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

·  ⁴¹ Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

·  ⁴² Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;

·  ⁴³ am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”

·  ⁴⁴ Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”

·  ⁴⁵ Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”

·  ⁴⁶ Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

Faptele apostolilor 17:30-31

·  ³⁰ Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

·  ³¹ pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

Apocalipsa 20:7-15

·  ⁷ Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat

·  ⁸ şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

·  ⁹ Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.

·  ¹⁰ Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

·  ¹¹ Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.

·  ¹² Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

·  ¹³ Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

·  ¹⁴ Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

·  ¹⁵ Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

3.      Timpul de lucru sfarseste in odihna si rasplata

2Tesaloniceni 1:6-7

·  ⁶ Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează

·  ⁷ şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,

4.      Timpul suferintei sfarseste prin slava

Romani 8:17-18

·  ¹⁷ Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

·  ¹⁸ Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.

5.      Timpul de orbire si disciplinare a lui Israel sfarseste in  restaurare si intoarcerea la Dumnezeu

Ezechel 39:25-29

·  ²⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Acum voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iacov, voi avea milă de toată casa lui Israel şi voi fi gelos de Numele Meu cel sfânt.

·  ²⁶ Atunci îşi vor uita ocara şi toate fărădelegile pe care le-au săvârşit împotriva Mea, când locuiau liniştiţi în ţara lor şi când nu-i tulbura nimeni.

·  ²⁷ Când îi voi aduce înapoi dintre popoare şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri.

·  ²⁸ Şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe niciunul din ei acolo

·  ²⁹ şi nu le voi mai ascunde faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.”

Romani 11:25-27

·  ²⁵ Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.

·  ²⁶ Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.

·  ²⁷ Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”

6.      Timpul neamurilor sfarseste prin lovirea “chipului” si asezarea imparatiei cerurilor

Daniel 2:34-35

·  ³⁴ Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi.

·  ³⁵ Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.

Apocalipsa 19:15-21

·  ¹⁵ Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

·  ¹⁶ Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.”

·  ¹⁷ Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,

·  ¹⁸ ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”

·  ¹⁹ Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.

·  ²⁰ Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă.

·  ²¹ Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.

7.      Timpul robiei creatiei sfarseste in eliberare, la aratarea fiilor lui Dumnezeu

Geneza 3:17

Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

Isaia 11:6-8

·  ⁶ „Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş;

·  ⁷ vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul,

·  ⁸ pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului.

Romani 8:19-21

·  ¹⁹ De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

·  ²⁰ Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă,

·  ²¹ că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

La sfarsitul celor o mie de ani, Satan este dezlegat pentru putin timp si instiga o rebeliune finala, care este repede distrusa de Domnul. Hristos arunca pe Satan in iazul de foc ca sa fie torturat vesnic

Apocalipsa 20:3-10

·  ³ L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

·  ⁴ Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

·  ⁵ Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

·  ⁶ Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

·  ⁷ Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat

·  ⁸ şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

·  ⁹ Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.

·  ¹⁰ Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.

,invinge pe ultimul dusman (moartea) si apoi da imparatia in mainile Tatalui

1Corinteni 15:24

În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.